Cursurile Scolii de Ucenicie in India se desfasoara noaptea

Scoala de Ucenicie in IndiaSuntem in insula Andaman ce apartine Indiei si a fost in timpul tsunami-ului poate cea mai afectata de acele evenimente. Am venit invitati fiind sa predam in Scoala Internationala de Ucenicie (SIU/DTS) de aici care este organizata de Tineri Pentru Misiune. Totul a decurs bine pentru ei pana saptamana aceasta. Luni a fost o zi de pace si marti deasemenea, insa in ziua de marti cel mai probabil in timp ce predam deapre “Misiune si evanghelizare” cineva a vazut ce facem si ne-a reclamat se pare la politie. Cursurile se desfasurau in incinta unei pensiuni (a unor crestini) si deci din cand in cand mai perindau pe acolo si alt fel de clienti.

A doua zi a sosit politia locala si de atunci presiunea a crescut in continu. Telefoane in fiecare zi, si vizite pe neasteptate.

Am aflat de la cel ce se ocupa de pensiune ca mai mult ca sigur sunt reprezentanti ai hindu-silor cei care ne-au vazut intr-ucat in ziua respectiva liderul lor venise la pensiune. Apoi un telefon pe neasteptate de la partidul hindus BJP confirma intr-o oarecare masura ca asa stau lucrurile.

Nu am vrut sa renuntam la a preda, mai ales ca era ultima saptamana si ceea ce predam este esential pentru lucrarea lor; asa ca am continuat insa a trebuit sa o facem diferit si la ore neobisnuite. Desfasuram de atunci cursurile intr-un hol din care poti intra in diverse camere asa ca atunci cand cineva vine ma pot refugia intr-una din camere, iar pe toata durata predarii o parte din echipa stau la poarta si urmaresc cine vine si pleaca, iar in cazul in care apar din nou cei care exercita presiune sunam pe telefon pentru ca in cateva secunde cineva sa preia pozitia de profesor, iar eu sa pot merge in alta camera.

Problema este ca de multe ori vin si pleca ceea ce a facut sa luam decizia de a preda noaptea. Asa ca ultimele doua zile datorita ac. situatii predau dupa ora 10 noaptea si in conditiile de mai sus; insa asta ne intareste si mai mult sa stam fermi in credinta si pentru numele Lui.

Nu exista insa semne de persecutie in ce va descriu eu aici, ci doar o presiune care a inceput de ceva saptamani in mai toata India, dupa tragicele evenimente din Orissa unde au fost confirmati peste 50 de crestini ucisi de radicalii hindusi, si mai multe zeci de mii (40000) de frati si surori dintre triburi au trebuit sa fuga din fata valurilor de violenta.

Scriu aceste cateva randuri pentru a ne ruga impreuna. Noi maine sambata vom zbura spre Calcuta si apoi cu trenul ajungem in Patna. Dumnezeu sa ne pazeasca si pe noi dar mai ales pe cei care sunt si mai mult decat noi in fata acestor atacuri.

In afara de aceste mici evenimente de care scriu am gasit Andaman-ul ca un orasel extraordinar de frumos cu o clima si vegetatie de nedescris. Peste 4 procente sunt credinciosi aici dintr-o populatie de approx. 500 de mii de oameni insa toti locuitorii sunt veniti din India in special din sud. Restul. populatia locala in numar de cateva mii, sunt tribali. Ei locuiesc pe alte insule mai mici, pentru ca in total sunt 520 de insule mari si mici. Doar unul din cele 5-6 triburi este civilizat si evanghelizat (Nicobari – unde sunt crestini si musulmani) insa sunt si ei nominali si lipsiti de viata. Nu este permis nimanui sa ajunga nici in Nicobar, ci doar in Andaman si alte insule nelocuite. Restul triburilor sunt total necivilizate si implicit neevanghelizate, dar autoritatile au restrictionat orice contact intre ei si restul populatiei, asa ca aici este un oras cu tot ce iti doresti (media, telefoane, internet, masini etc), iar cativa kilometri mai incolo triburi.

Inchei aici, si Dumnezeu oricarei binecuvantari sa ne uneasca impreuna pentru extinderea imparatiei Lui pana la marginile pamantului.

Din Andaman, Port Blair
Marian & Luiza si Emma

Sursa: www.lucratori-romani.ro